In metrou
21 iulie 2006Mergand zilnic cu metroul, plictisindu-te in zumzaiala sinelor, observi.
Ieri, in metroul spre directia Grozavesti , urca doua tigancuse. Una se tranteste spre un scaun, cealalta se pune in genunchi langa una dintre barele care sustin vagonul si-ncepe, cu vocea lor clasico-taraganata, sa se roage, sa explice, sa ceara.
Imi place intotdeauna sa observ reactiile in aceste cazuri. Vis-a-vis de mine, o femeie in jur de 40-45 de ani, citind o carte pe a carei coperta sunt doi tineri, cu zambete fixe, imbratisati ciudat, astfel incat figurile amandurora sa fie vizibile din acelasi unghi. Nu disting titlul, dar nu mi-e greu sa ghicesc natura cartii, mai ales ca cei doi de pe coperta sunt inconjurati de o culoare bleu-ciel, iar conturul le e subliniat cu un auriu “serafic”.
Tigancusa termina de strigat si incepe drumul spre celalalt capat al vagonului. Femeia isi ridica ochii din carte si o observa. Ezita putin, apoi baga mana dreapta in geanta ce probabil ca fusese candva neagra, de unde scoate pe jumatate o punga de bomboane. Se uita la fetita , apoi scoate o bomboana, o baga in gura si indeasa punga la loc, inchide geanta si isi incruciseaza mainile peste ea.
In alta zi, alta fetita, alti oameni. In fata mea, pe un scaun, un preot. Fetita isi incepe discursul, preotul o fixeaza cu ochii. Nu schiteaza nici un gest, iar cand fetita se uita la el, probabil in expectativa, se uita in jos. La o alta statie, urca alta fetita, incepe acelasi ritual. Preotul se uita la ea, baga mana intr-o plasa si scoate niste grisine pe care i le da.
In alta ordine de idei, am obsevat trend-ul actual in materie de cersetorie . Nu lipsesc sintagmele “oameni bun cu suflet bun” sau “va rugam frumos din toata inimioara (?!)” si textele melodramatice, ce inlocuiau “Tatal Nostru”-ul clasic de pe vremuri. Ah, si copiii jegosi care tin o pancarda in mana cu “Muritori de foame”. Alti copii, aceeasi pancarda.
Apropo de asta, in alta zi, urca o fetita cu o pancarda din asta si merge, aproape fantomatic, prin vagon. La un moment dat, o batrana o opreste si ii ia capul in maini, gest facut aproape dragastos. Se uita bine la ea si o impinge la o parte: “Ia uite ai dracu’, ziceti ca muriti de foame…”. Fetita se invarteste un pic pe loc si vad, in urechile ei, doua sclipiri destul de groase de aur.
Bizar
13 iunie 2006Pe la pranz, ma duceam spre serviciu. Eram in tramvaiul 5 (sau 46, nu stiu sigur) si mergeam spre Iancului. Stateam pe scaun cand s-au indreptat spre usa Cei Doi: un cuplu bizar. Ea, supraponderala si cu expresia fetei atinsa de sindromul Down . El, cu o figura comuna, dar ochi pierduti, de ratacit mintal . Se certau.
Ea vocifera cum ca ar fi trebuit sa coboare cu o statie mai devreme, ca asa au de mers mai mult pe jos. El vorbea calm , cu pauze scurte intre cuvinte si clipea din ochi des, uitandu-se nicaieri. Ii spunea ca vor cobori bine, ca s-a gandit sa coboare aici pentru ca sa mearga mai putin. Ea spunea rastit, cu o voce guturala, de om incet la minte, ca o doare piciorul si ca el e un idiot. El, la fel de calm si chiar un pic dragastos, spune ca tocmai poentru ca pe ea o durea piciorul a lasat-o sa stea pe scaun mai mult. Si a mangaiat-o pe umar.
Mi s-a parut putin coplesitor.
tzutzuc si TV-ul
11 iunie 2006Ma uit foarte rar la TV. Si, cand apuc sa ma uit, nimeresc cele mai ciudate emisiuni din program. Si descopar cum emisiuni abjecte au niste strategii care fac oamenii jalnici (ca mine:P) sa nu se poata dezlipi de ecran.
(cuvantul era “ring” pentru cei curiosi…)
Exemplul 2: emisiunile cu retzete de pe Euforia. Ieri le-am prins candva pe la 1 noaptea, dar se difuzeaza si ziua. Ingredientele sunt cand putine, cand ciudate, neprocurabile, evident, retzetele sunt ciudate, fie foarte simple (snitel a la Sicilia – un snitel banal cu niste
Si daca (si anume) curiozitatea a omorat pisica, mie ce-o sa mi se intample?
Peripetii cu spray-ul
31 mai 2006Referitor la comentariul anterior al lui vusi666, am preferat sa pastrez un post separat pentru raspuns.
Am avut un spray paralizant. Mi s-au intamplat doua chestii stupide cu el:
1. Eram pe strada cu un coleg de liceu. In joaca, a pulverizat cu spray-ul in afara, spre o planta si mi l-a dat inapoi. Hihihi, hahaha, amuzament de copii. 
Cand mi l-a dat, ramasese niste lichid din el pe capac. Fara sa-mi dau seama, l-am sters cu manusa (era iarna). Si cum eu am obiceiul sa-mi rod manusa, am ajuns acasa cu o buza paralizata. La propriu.
Cand mi l-a dat, ramasese niste lichid din el pe capac. Fara sa-mi dau seama, l-am sters cu manusa (era iarna). Si cum eu am obiceiul sa-mi rod manusa, am ajuns acasa cu o buza paralizata. La propriu.2. Sfarsitul spray-ului meu paralizant: intr-o seara, mi-a fost furat in autobuz din buzunarul paltonului. Dintre toate lucrurile care pot fi furate unui om, mie mi s- a furat spray-ul, arma impotriva infractorilor !!
Viata mea e plina de momente gen Seinfeld .
Discriminare?
30 mai 2006Se tot vorbeste in stanga si in dreapta despre drepturile minoritatilor , ale femeilor, de generalizari gresite si mai stiu eu ce. Complet de acord. Nici mie nu-mi place, ca femeie, sa aud, de fiecare data cand povetesc ca nu prea merge scoala de soferi, “lasa, ca esti femeie, merge, toate sunteti asa”.
Si cu toate astea, cu toata gandirea mea libera (sau nu), e un domeniu care ma irita. Problema rromilor . Niciodata nu am spus “toti sunt nush cum, toti fac nush ce”. Dar, dupa parerea mea, o majoritate covarsitoare a lor sunt exact la fel.
Din experienta proprie spun ca ce-am patit de la rromi de-a lungul vietii mele n-am patit de la nici un roman. Am fost ciupita de fund, stransa de sani, luata in brate, pupata cu forta, urmarita, pandita la colturi, jignita si mai stiu eu ce. Si, mie personal, nu mi s-a intamplat sa patesc nici unul dintre aceste lucruri din cauza unui roman. Subliniez “mie personal”.
Pe de alta parte, am niste vecini in bloc de etnie acasa .ro/rroma” title=”rroma”>rroma care, lasand la o parte faptul ca n-au platit intretinerea de vreo doi ani de zile, au crescut cei mai politicosi copii din lume.
Adevarul nu e la mijloc, e undeva inclinat, dar, sincer, cand e seara si vad doi rromi pe o strada pustie, ii ocolesc. Daca sunt romani, merg cu inima putin mai usurata. Din experienta proprie.
Eurovision
23 mai 2006Review-ul meu intarziat la Eurovision 2006:
L-am vazut, nu mi-a placut. Am facut un clasament cu niste prieteni in timpul concursului si, la (bine, asta si din cauza faptului ca muierile mi l-au votat pe ala din Malta cu sprancene ciudate). Acum revad show-ul si o sa scriu reviews aleatoare pentru cei care mi-au atras atentia:
1. Switzerland – inca o melodie (ciudat ca zic “inca” de la inceput, dar veti vedea) despre pace sufleteasca si iubirea aproapelui. Oamenii din formatie au priviri de zombie, parca ar fi decupati din brosuricile alea cu Martorii lui Iehova. Nota 1.
2. Moldova – sunt subiectiva, mai ales in calitate de muiere. Arsenie are un je ne sais quoi (chiar ca nu stiu quoi), mi-a placut miscarea scenica si prezentarea. Voci cam slabute, el cam ragusit la inceput, ea cam out of breath, dar all in all, mi-a placut. Nota 12, ca-i Arsenie baiat bun, nah.
4. Lituania – foarte misto. N-am inteles reactia publicului. Era o semi-parodie, un cantec dragut si haios. Nu era de castigat, evident, dar mie mi-a placut. Si plus ca aveau si foarte multa carisma oamenii. Nota 8.
5. Romania – voce buna, prezenta scenica zero, dans zero, miscari zero, carisma zero. Dar melodie pe tiparul Eurovision. Isi merita locul si chiar mai sus. Nota 11 se poate?
6. Finlanda – aici sunt multe de spus. Pe scurt, melodia a castigat pentru ca era metal, nu pentru ca era buna. Nu s-a mai tinut cont de calitate, ci doar de gen. Nota 0. Sincer.
A doua zi la scoala de soferi.
16 mai 2006Daca in prima zi am mers incet si stramb, dar totusi binisor, a doua zi a fost groaznica. M-a dus in poligon sa fac intoarceri din trei miscari/pasi/etape [n-am retinut denumirea:P]. Toata ora… *blinks*
Si cine e sofer poate ma intelege [desi Alex a zis ca sunt io toanta si a ras de mine]. Am tras de volanul ala in stanga si in dreapta cat de mult se putea timp de o Cert e ca am facut
In schimb, recidivistu’ meu si cu alt instructor din poligon se tavaleau de ras in timp ce eu stateam 2 minute intregi doar sa intorc de volan. Intoarcerile le faceam aproximativ bine, dar dura pana duceam volanul stanga-dreapta. Si efectiv radeau de mine. Like pointing and laughing. Ii vedeam prin oglinda. grrr…
Alt incident nefericit: eram cu spatele masinii lipit de marginea drumului, intorsesem rotile dreapta si trebuia sa o iau inainte. Obosita dupa atatea manevre, am uitat s-o scot din marsarier si m-am dus cu masina cu tot in sant. Instructoru’ celalalt a inceput sa rada, asta al meu era cu ochii in alta parte si pana a vazut ce se intampla, reusisem sa pun o frana, da’ eram foarte cazuta in sant.
Eh, macar am distrat doi oameni.
I HAVE NO UPPER BODY STRENGTH !! Sunt mica si pricajita, nu pot sa trag de volanu’ ala. 
(
( Eu si serviciul clienti Orange
14 mai 2006Stiti povestile alea < a class=”xirtireh” href=”http://www.comunicatedepresa.ro/de” title=”de”>de la serviciul clienti Connex cu abonati tembeli care suna si spun prostii? Ei bine, daca Orange o ” title=”o”>o sa apara pe undeva vreodata, eu o sa fiu prima. : P
Treaba s ” title=”s”>s -a intamplat acum vreo 2 ani, da’ E “>e prea juicy ca sa n-o povestesc. Deci aveam 17 ani, eram aproape majora si vaccinata… varsta nu era o scuza.
Ideea e ca trebuia anulat un abonament la Orange si mama (titularul) trebuia sa sune sa zica ce si cum. Dar cum mama = femeie fara afinitati tehnice de ORICE natura… a refuzat vehement si a trebuit sa sun eu, zicand ca sunt ea. Buuun. Discutia urmeaza in felul urmator:
SC [servicul clienti] – un nenea: buna ziua bla bla
eu: buna ziua vreau sa bla bla abonament bla bla
SC: bun, numele dvstra
+.+-=-+.+ 20 -+.-+=+-.+- eu: [insert mom's name here]
SC: [probabil introducand datele in computer si vazand ca persoana in cauza are 50 de ani si vocea mea aduce mai mult a 12] Hmm… sunteti sigura ca sunteti cutarica?
eu: *ofensata* da, bineinteles ca sunt
SC: sigur sigur?
eu: EVIDENT CA SIGUR !!
SC: Bine, atunci am nevoie de seria si nr de la buletin.
eu: okay, un moment
Si acum apare momentul cel mai stupid din intreaga viata mea.
eu: [cu mobilul in mana, astfel incat orice spuneam se auzea, catre mama:] mama, da-mi si mie buletinu’ tau !
Iau buletinul si revin la telefon, victorioasa
eu: da, am seria si numarul.
eu: *disperata* daaaa, stiiiiu, dar mama nu se pricepe la chestii de-asteaaa… mai bine vorbiti cu mine
SC: Da, dar nu avem voie etc.
eu: *bosumflata* bine, v-o dau imediat.
Ce se intampla in continuare: SC ii cere mamei datele din buletin si zice la un moment dat “okay, perfect”… urmand sa intrebe exact scopul convorbirii…. mama, intelege ca asta fusese tot si zice “okay, va multumesc, o seara buna” si ii inchide telefonul !!!
Peste 2 minute, suna telefonul.
eu: *raspund*
SC:*putin speriat* uhm… hmm…. mi-ati inchis telefonul in nas?
eu: *tipand* V-AM SPUS SA NU VORBITI CU MAMA !!!!
SC: *deja panicat* okay okay, vorbesc cu dvstra….
Verdict: the stupid family. : D
